O ploaie s a stîrni
Ca din senin
Si cerul s a inegrit
De praf e plin
Si vîntul bate
Ploaia o rascoleste
Un șuier scoate
Din cer tot potolește
Ieșise în grădină
Cu gînd să sape
Grădina însă i plină
Potop de ape
Ploaia l a prins
E ud pînă la piele
Țigara i s a stins
Apa cară gunoaie si nuiele
Curînd se potolește
Si cerul s a înseninat
Si vîntul se oprește
De parcă n a plouat
Băltește apă în soare
Si s a încălzit
Grădină deltă pare
Degeaba a muncit
Se închină și gîndește
Că Dumnezeu e mare
Vremea frumoasă este
Si mîine este sărbătoare
O să se apuce
Grădină s o refacă
Mina la ceafă si duce
Tutun de o țigare toacă
Și după ce o răsucește
Lung trage un fum
Se îneacă si reușește
Și o aruncă n drum
Se întoarce dă cu sapa
Și un șanț mai face
Se scurge în vale apa
Ar înjură dar tace