Poezii

Mi aș face o baie

Dar apă caldă n am

Am strîns apă de ploaie

E frig si am spart un geam 

Aș face n sobă foc

Dar n am burlan

Lemne nu am deloc

Le am ars acum un an

E frig În casă 

Geamul cu o pătură  i acoperit

Incerc să scriu la masă 

Un ceai mi aș fi dorit

Mi e foame dar nu mi pasă 

Apă și un covrig uscat

Mănînc si foamea mă mai lasă

Afară să inserat

Miroase a umezeală 

Și a mucegai

Cuprind în brațe soba rece goală 

Jos cenușarul si un vătrai 

Murdară zugrăveala pe pereți 

Un pat sărăcăcios 

Tablouri cu poeți 

Si un covor antic pe jos

Si nici curent nu este

Lumina vine de afară

Un bec pe stîlp clipeste

În prag de seară

Scrie bietul tot scrie

Despre zădărnicie si speranță 

Trei versuri dintr o poezie

Stîrnind în suflet rezonanță 

Se tot gîndește 

O baie caldă tare ar vrea

Si o friptură își dorește 

Un vin ar bea

Il bîntuie un gînd 

E tare obosit 

Adoarme tot visînd

Că este cald este sătul  si i fericit

Imi trece viața și nu stiu

Cit mi a rămas

Si gînduri imi tot scriu

Tot supărări ii dau glas

Găsesc vechi amintiri

Uitate colbuite

O glastră cu zefiri

Si vechi ispite

Gust dulce si amar

Un vechi sărut 

E unul doar

A fost la inceput 

Zile de vară 

Si multă nerăbdare 

Iar gîndul mă  înfioară 

Iar amintirea doare

Pe baltă cîndva o îmbrățișare 

Revine obsesiv în gînd

Si dulcea i sărutare 

Trupul i purtînd

Atîția ani s au scurs

Dar n am uitat

Vieți  paralele si alt curs

Si un destin înstrăinat 

Albine si miros de flori

Pescari pe balta

Un mozaic plin de culori

Iar gîndul mă exaltă 

Cum timpul a trecut

Ea oare mai trăiește 

Că am iubit o n a știut

Dar asta este

Sint toate trecătoare

Rămînem doar cu o amintire

Atunci a fost o sărutare 

Si doar o intilnire

Si vremea s a schimbat

Ce a fost s a dus

Trecutul s a uitat

Demult apus

Sint vremuri noi

În asta vreme

Atîtea ploi

Și lumea azi se teme

Si timpul s a stricat

Si totul e asa de rece

Si ne am înstrăinat

Si vremea greu mai trece

Ciudate vremi trăim 

Și lumea s a oprit în loc

Închiși murim

Macabru joc

E cel din urmă ceas

E vremea de apoi

Nu mai avem nici glas

Atîtea lacrimi si atîtea ploi

Cuprinși cu toți de uitare

Chiar nu mai știm

De ce nu este soare

Si nici ce mai dorim

Am o migrenă

Aud pe stradă o mașină 

Se aude și o sirenă 

Pare să vină 

Să fie o salvare

Sau poate pompieri

Poliția e oare ?

Tot trec de ieri

Ma doare capu  ngrozitor 

Si am temperatură 

Si ochii mă cam dor

Să fie de la băutură 

Și gura mi e amară si uscată

Și chiar mi e sete

Am luat puțină ciocolată 

Mă sprijin de perete

Imi fac un ceai si l indulcesc

Cu multă miere

Dar timplele mi plesnesc

Si gura mi este fiere

Un duș fierbinte

Ma linisteste 

Scriu cîteva cuvinte

Mai bine mi este

Sirenele au încetat

Capul nu mă  mai doare

Ceaiul l am terminat

Si liniste imi pare

Ieri a plouat

Azi nu mai plouă

Pămîntul s a uscat

Doar dimineața picături de rouă

Vintul însă mai bate

Asfaltul  maturind

Frunze uscate

Pe aripi purtind

S a încălzit usor

Nori s au risipit

O pasăre în zbor

Gîndul mi a însoțit 

Mă uit pe geam

Un petec vad de cer

A înflorit un ram

Orașul  e mizer

O pată de culoare

Flori delicate

Ciresul are

Ramuri inmiresmat

Vad si o mașină 

De la gunoi

O fată în cabină

Dispare apoi

Printre zăbrele

Abia zăresc 

Încă pubele 

Mă tot gîndesc

Chiar a plouat

E Mai e primăvară 

Și aerul este inmiresmat

As vrea sa ies afară 

Atîtea adevăruri se ascund

Sîntem mințiți

Nu vom afla curînd

Tot păcăliți

Cum ne am născut

Ce rol avem

De cînd am apărut

Si cine sîntem

Creații de origine divină

Născute printre stele

Ființe din spirit si lumină

Dar alungate si rebele

Să fie Terra oare

Loc de surghiun

Un fel de închisoare

Dar nu ne spun

Sau poate Edenul aceea grădină

În care ne am născut

Iar pentru a noastră vină

Domnul nu ne a mai vrut

Sau poate îngeri decăzuți

Plătind pentru păcat

Genetic poate obținuți

Nimeni nu a aflat

Sau poate că se știe

Doar uni adevarul stiu

In cărțile sfinte  se scrie

De Adam intîiul fiu

Abel si Cain sint frați

Soții de unde au avut

Si alti copii uitați

Oameni ce s au născut

De vechi civilizați tot vorbeste

De dinainte de Avram

A fost Matusalem povește

Si uriași au fost un neam

De zei din Olimp

De aparate zburătoare

De călători în timp

Cine mai stie oare

Sint întrebări fără răspuns

A fost un turn Babel

spre cer Legende doar ce au ajuns

A fost si un înger lucifer

Sa încălzit afară 

Cînd soarele a răsărit 

Plouase de cu seară 

Turnase potopit

cot codaceste o gaina 

un sac femeia cara 

la moara macina faina 

si praf tot zboara 

tot grohaie 

un miel zburda prin stal 

copile rufe storc 

necheaza un cal 

grivei sta tolonit 

e rasturnat castronu cu mancare 

se aude ciripit 

e cald e soare 

ascute coasa nea vasile 

nea cristi vine de la balta 

a prins vreo patriu kile

de bucurie salta 

aglaia sta in poarta 

tot bea cafea 

bazma inflorata poarta 

e vesela si ea 

mos petre tot vorbeste 

sa insurat 

a mai tinut doua neveste 

de bucurie sa imbatat 

si a luat o cospodina 

frumoasa si voinica 

acasa o sa i vina 

nevasta o sai zica 

trece un tractor pe drum 

cam zgomotos

in urma scoate fum

noroaie lasa jos 

postasu vine in sat 

cu pensi si scrisoare 

pe nicu azi la cautat 

dar patru nicu are 

e atata liniste in sat 

deabea este amiaza 

putin a mai plouat 

pare in desert o uaza 

Atîtea întrebări imi pun

Și nu gasesc raspuns

Tristeți în suflet tot adun

Dar le am ascuns

De ce nu ne nțelegem 

De ce e suferință 

De ce răul alegem

De ce nu e credință 

De ce este înstrăinare 

De ce ne dușmănim

De ce nu e iubire oare

De ce murim ?

De ce minciună

Si poftă de innavutțire

Cine s ă spună

E doar nefire

Mai plouă încă 

Si încă i rece

Tristețea mi e adîncă 

Greu timpul trece

Si vîntul încă bate

Flori de cireș tot scuturind

Vechi amintiri uitate 

Imi năvălesc în gînd

Pare toamnă tirzie 

Intr un oraș bacovian

Atins de sărăcie 

N a mai plouat de un an 

Siroaie se tot scurg

Purtînd gunoaie

Orașul în amurg

Plînge sub ploaie

Sub un refugiu un biet ciine 

Abia scinceste 

Are un colț de pîine

Un om în ploaie îl gonește

Si plouă plouă neîncetat

Orașul e pustiu 

E frig si s a inserat

Sint trist De ce nu stiu

S a încălzit puțin

Si nu mai plouă

Drumul e de noroaie plin

E ora două

Se îmbracă cu rochița

Cea nouă inflorată 

Și își pune și bundița

Dar nu e încălțată 

E este nerăbdătoare

Să iasă afară 

Si nici ciorapi nu are

Se descălțse  de aseară  

Ghetuțele  le aruncase 

Nu le găsește acum

Nu stie si uitase

Rămase sint în drum